Nomenclatorul de articole contine articolele si serviciile gestionate de unitate. Articolele sunt identificate printr-un cod unic la nivelul intregului sistem Resurse SQL.
Articolele pot fi de mai multe tipuri : materii prime, produse finite, semifabricate, ambalaje, materiale, servicii.
Articolele sunt clasificate dupa mai multe criterii : clase de articole, producator, grupe si subgrupe, reper tehnic, tip contabil.
Grupele si subgrupele au o structura ierarhica. Reperul tehnic se poate folosi in cazul substitutie articolului intr-un proces de productie sau pentru a gasi articole similare in cazul epuizarii stocului la un articol. Un exemplu de reper tehnic este : articolele : “ANVELOPA 165/14 MONTANA”, “ANVELOPA 165/14 BARUM”, “ANVELOPA 165/14 CONTINENTAL” au ca si reper tehnic : “ANVELOPA 165/14″.
Clasele, grupele si subgrupele pot fi definite de utilizator in functie de nevoile proprii, si pot fi folosite la selectia articolelor in vederea elaborarii de rapoarte sau grafice.
Tipul contabil este folosit in special la definirea contarilor : materie prima, ambalaj, materiale consumabile, combustibil, piese de schimb, mijloace fixe etc.
Selectia articolelor:
Articolele pot fi selectate pe baza mai multor criterii de selectie, in cadrul unei ferestre de selectie accesibila si din alte module ale sistemului Resurse SQL : cod, denumire, grupa , subgrupa, clasa, tip contabil, atribute.
Atribute si clase de atribute:
Deoarece in practica exista o larga diversitate de informatii care se doreste a fi memorata despre articole, RESURSE ERP pune la indemana utilizatorului un mecanism arborescent de definire si gestionare de atribute dintre cele mai diverse ( dimensiuni, note, observatii, etc… ).
De exemplu dorim sa inregistram dimensiunile unui articol: se defineste cheia DIMENSIUNI cu valorile : LATIME, LUNGIME, INALTIME.
Atribuind aceste valori articolelor putem sa obtinem diverse rapoarte.
Modulul GESTIUNE STOCURI ofera mijloacele necesare initializarii si controlului stocurilor existente in fiecare gestiune a unei organizatii. Pentru fiecare articol din stoc sunt memorate informatii calitative si cantitative. In cazul articolelor inregistrate la mai multe preturi de gestiune, evidenta se face separat, pentru fiecare pret in parte.
Iesirile din stoc se pot gestiona pe baza metodei FIFO (primul intrat, primul iesit) sau prin metoda Alegerii Selective ( pentru cazul cand dorim sa asiguram trasabilitate ).
Ce este Trasabilitatea?
Trasabilitatea – “inseamna” ca daca ti-a cazut satelitul din cauza unui defect de material la un surub, sa poti afla numarul de lot si furnizorul pentru metalul din care a fost fabricat surubul.
Mecanismul consta in introducerea lotului pentru fiecare intrare in gestiune, si alegerea lotului din care facem descarcarea la fiecare iesire ( bon consum, factura, aviz, transfer etc. …).
Un mecanism care pe cat pare de simplu, pe atat este de complicat de pus in practica. Este, in general cerut de firmele certificate ISO, si de firmele ce produc articole cu risc ridicat : medicamente, produse chimice etc..
Nici legislatia fiscala nu este foarte clara in acest domeniu: trasabilitatea presupune ca gestiunea sa fie descarcata prin metoda alegerii selective ( imi aleg din ce lot consum ), metoda, care nu este in mod explicit agreata de finante. Problema se poate “ocoli” considerandu-se fiecare lot ca fiind alt articol cu proprietati calitative distincte ( ceea ce nu este foarte departe de adevar ).
Adevarata problema apare la gestionarea acestei informatii : cand se scoate materie prima din gestiune, sa se ia din acel lot si nu din altul, cel ce opereaza sa scada din lotul din care s-a facut descarcarea nu din altul, daca s-a descarcat din doua sau mai multe loturi sa se treaca mai multe pozitii pe bonul de consum etc..
